Î: Cu ceva timp în urmă v-am scris să recomandați o carte esențială pentru cineva din meseria dvs.: How the Irish Invented Slang, de Daniel Cassidy. Acolo veți găsi, printre multe sute de intrări, viziunea sa despre derivarea „lam” din cuvântul irlandez leim. Din păcate, Danny a murit de atunci, iar realizarea sa extraordinară nu a fost recunoscută în mod corespunzător. Sunt sigur că dacă te uiți prin cartea sa, veți fi inspirați să extindeți cel puțin viața sa științifică.

A: Nu vă va plăcea ceea ce avem de spus. Această carte sună ca o mulțime de distracție, dar poate că există mai multă distracție în ea decât adevărul.

Cartea lui Cassidy, care a câștigat premiul American Book pentru non-ficțiune în 2007, susține că argoul american abundă în cuvinte de origine irlandeză – „jazz”, „spiel”, „baloney”, „nincompoop” , „„ Prunc ”și„ bunkum ”, pentru a menționa doar câteva.

Dar multe dintre afirmațiile sale au fost contestate de lingviști și lexicografi, deoarece se bazează doar pe similitudini fonetice.

Printre critici se numără Grant Barrett, un lexicograf și editor de dicționar specializat în argou, și Mark Liberman, un lingvist care a numit cartea lui Cassidy „exercițiu în crea etimologie tivă. ”

Însuși Cassidy a recunoscut că și-a bazat etimologiile pe similitudini fonetice. Un intervievator al New York Times a scris în 2007 despre inspirația care a condus la carte:

„Curiozitatea domnului Cassidy cu privire la limba populară irlandeză a clasei muncitoare cu care a crescut a continuat să crească. Cu câțiva ani în urmă, răsfoind un dicționar gaelic de buzunar, a început să caute echivalenți fonetici ai termenilor, pe care dicționarele engleze le-au descris ca având „origine necunoscută”.

Articolul continuă: „El a început să găsească un cuvânt după altul care părea să provină din tulpina de gaelică vorbită în Irlanda, cunoscută sub numele de irlandeză. Cuvântul „truc” părea să provină de la „camag”, adică truc sau înșelăciune, sau un cârlig sau un băț strâmb. ”

„ Amice ”, așa cum a spus Cassidy intervievatorului, suna ca bodach (irlandeză pentru tineret puternic, pofticios); „geezer” seamănă cu gaosmhar (înțelept); „tip” era ca un duid (un om cu aspect nebun) și așa mai departe. El a compilat astfel liste de cuvinte argotice americane care sunau de parcă ar proveni din irlandeză și și-a bazat cartea pe ele.

făcând etimologie serioasă, trebuie să faceți mai mult decât să arătați că cuvintele dintr-o limbă sună sau arată ca cele din alta. O asemănare superficială ar putea oferi un punct de plecare, dar nu ar trebui să fie concluzia.

o abordare mai autoritară ar fi aplicarea standardelor academice pe care le-ar folosi un lexicograf sau un lingvist comparativ, susținând cazul cu dovezi documentate din înregistrări scrise.

Să ne concentrăm pe fraza pe care o menționezi – „pe lam. ”

Cassidy sugerează o etimologie a„ lam ”într-un pasaj despre un jucător irlandez-american numit Benny Binion:„ Benny a plecat pe lam (leim, jump), coborând în Vegas cu două milioane de dolari în trunchiul cadoului său maroniu. ”

Așa că Cassidy propune că„ lam ”în acest sens este derivat din leimul irlandez. Dar în afară de t notă parantetică, nu oferă nicio dovadă pentru etimologia sugerată.

Este adevărat că leim (pronunțat LAY-im) este gaelică irlandeză pentru „salt” sau „salt”. Este similar cu substantivele cu același sens în alte limbi celtice (lam în galeză, lam în bretonă și cornișă, lheim în gaelică manx, leum în gaelică scoțiană) și apare în multe nume de locuri irlandeze.

Dar nu am găsit nicio altă sursă care să conecteze leimul irlandez cu termenul american de argou „lam”, adică să fugă. Nici unul.

Dacă ar exista adevăr în afirmația lui Cassidy, etimologii și lexicografii ar fi recoltat-o până acum.

Savanții argoului încă descriu originea „lam” din „pe lam” ca fiind necunoscută și ar fi doar prea fericit să-l descopăr.

De-a lungul anilor au fost propuse mai multe teorii: (1) că „lam” este prescurtarea „slam”; (2) că este din „lammas”, la mijlocul secolului al XIX-lea Cuvânt de argou britanic care înseamnă a fugi; și (3) că provine de la verbul „lam” (a bate), folosit ca „bate” în fraza mai veche „bate-o”.

Ultima teorie este cea mai des propusă – că argoul „lam” provine de la verbul care înseamnă a bate.

După cum explică Oxford English Dictionary, „lam” a avut acest sens („a bate puternic” sau „a bate”) de pe vremea lui Shakespeare. Cele mai vechi citate scrise provin din anii 1590.

La sfârșitul secolului al XIX-lea, OED spune că acest verb „lam” a căpătat un nou sens în argoul american – „a fugi, a scăpa, a„ bate ”.”

Cel mai vechi Oxford citația pentru verbul argoul este din cartea lui Allan Pinkerton, Thirty Years a Detective (1886), într-o referință la un buzunar:

„După ce și-a asigurat portofelul, va … va rosti cuvântul„ lam! ”. înseamnă să-l lași pe om să plece și să iasă din drum cât mai curând posibil. ”

În anul următor, spune OED, cuvântul a început să apară ca substantiv pentru a însemna„ evadare ”sau„ zbor ” .„Cel mai vechi exemplu de aici din Oxford provine dintr-un număr din 1897 al revistei Appleton’s Popular Science Monthly:„ To do a lam, meaning to run ”.

În următoarele câteva decenii, potrivit dicționarelor de argou, a fugi sau a scăpa a fost să „lam”, „să faci un lam”, „să faci un lam”, „să-l lam”, „să mergi pe lam , ”„ Ia un lam ”,„ ia-l pe lam ”și„ fii pe lam ”.

În mod similar, spune OED, un fugar sau cineva care a fugit a fost numit„ lamster ” (1904; de asemenea, scris cu „lamaster” și „lammister”).

Nu este greu de văzut cum „lam” care înseamnă a-l bate ar fi putut coborî din „lam” care înseamnă a bate.

Încă din engleza veche, după cum spune OED, „a bate” a fost „spus despre acțiunea picioarelor asupra solului în mers sau alergare”.

Această utilizare a „bate”, potrivit Oxford, ne-a dat fraze precum „bate străzile”, „bate o cale”, „bate o pistă” și așa mai departe. În secolul al XVII-lea, „a bate copita” sau „a bate-o pe copită” însemna să mergi pe jos.

The Random House Historical Dictionary of American Slang spune că sintagma „bate-o” (pentru a șterge, merge în grabă), a fost înregistrată pentru prima dată în 1878, când a apărut în AF Mulford’s Fighting Indians în al 7-lea Cavaleria Statelor Unite:

„Pistoalele Gatling au cântat rapid câteva secunde și modul în care acei roșii, atât de lăudăroși la dansul lor de război din noaptea precedentă,„ l-au bătut! ””

Deci, utilizarea argotului „bate-o” a fost în jur înainte ca „lam” (a bate) să-și dobândească semnificația extinsă de argou (a alerga sau a o bate).

Dar nu am discutat unde mai devreme ” lam „a venit din. Etimologii cred că este derivat din vechea limbă norvegiană (a biciui sau a schilodi prin bătăi). Cu toate acestea, a fost sugerată o sursă chiar mai veche, una mai veche decât scrisul.

Lingvistul Calvert Watkins, scriind în The American Heritage Dictionary of Indo-European Roots, identifică sursa „lam” și „lame” (atât verb cât și adjectiv) ca o rădăcină indo-europeană care a fost reconstruită ca lem-, adică „pentru rupt în bucăți, rupt, moale, cu derivați care înseamnă „schilod”.

Această rădăcină indo-europeană s-a dezvoltat în cuvinte proto-germane preistorice care au fost reconstruite ca lamon (membră slabă, șchiop) și lamjan ( a biciui, a bate, a schilodi), potrivit lui Watkins și a lexicografului John Ayto din Dicționarul său de origini ale cuvintelor.

Alte autorități, inclusiv Dicționarul de etimologie Chambers, spun că și lema indo-europeană descendenți în afara limbilor germanice, inclusiv un adjectiv în irlandeză veche și irlandeză mijlocie, lem („prost, insipid”).

Echivalentul modern irlandez, leamh, este definit în mod similar („prost, insipid, importunate” ) în Un dicționar etimologic al limbii gaelice, de Alexander McBain.

Acesta este un cuvânt diferit în întregime de irlandezul leim (salt), despre care McBain spune că a fost leimm în irlandeză veche.

Am menționat mai sus că leim poate fi găsit în multe nume de locuri irlandeze .

Pentru a menționa doar câteva, există Limavady (numele irlandez este Leim an Mhadaidh sau „saltul câinelui”); Lemnaroy (Leim an Eich Ruaidh, „saltul calului roșcat”); și Leixlip (Leim an Bhradain, „saltul somonului”).

Acest ultim este un caz interesant. Leixlip se află pe râul Liffey, care este bogat în somon. Numele original al orașului a venit din Old Norse, lax hlaup („salt de somon”).

În anii 1890, când Leixlip a adoptat un nume irlandez, a ales Leim an Bhradain („saltul somonului”), o traducere directă a vechiului norvegian Desigur, vikingii care s-au stabilit acolo în Evul Întunecat ar fi putut folosi o traducere norvegiană din irlandeză. Cine știe?

Unele întrebări etimologice nu pot fi niciodată soluționate cu siguranță. Asta nu înseamnă că metodele științifice pot Nu pot fi folosite pentru a face o presupunere educată. Totuși, presupuneri fără educație sunt făcute tot timpul, deoarece oamenii sunt atât de dornici să știe.

Woody Allen a satirizat odată această nevoie disperată de a ști. Într-un eseu umoristic numit „ Origini argotice, ”din cartea sa Feather (1972), el a scris:

„ Câți dintre voi v-ați întrebat de unde provin anumite expresii argotice? De exemplu, „Ea este pijamalele pisicii” sau „Luați-l pe lam.” Nici eu. Și totuși, pentru cei care sunt interesați de acest gen de lucruri, am oferit un scurt ghid pentru câteva dintre cele mai interesante origini. …

„„ Take it on the lam ”are origine engleză. Cu ani în urmă, în Anglia,„ lamming ”era un joc jucat cu zaruri și un tub mare de unguent. Fiecare jucător la rândul său arunca zaruri și apoi a sărit în jurul camerei până s-a hemoragiat. Dacă o persoană aruncă șapte sau mai jos, ar spune cuvântul „quintz” și va trece prin frenezie. Dacă a aruncat peste șapte, el a fost obligat să dea fiecărui jucător o porțiune de pene. și i s-a dat o „lamă” bună. Trei „lamă” și un jucător a fost „învârtit” sau declarat falit moral. Treptat, orice joc cu pene a fost numit „lamă”, iar penele au devenit „lamă”. „menit să îmbrace pene și mai târziu, să scape, deși tranziția este neclară.

„De altfel, dacă doi dintre jucători nu sunt de acord cu regulile, am putea spune că„ au intrat într-o carne de vită. ”Acest termen se întoarce la Renaștere când un bărbat ar curtea o femeie mângâind partea capul ei cu o placă de carne. Dacă se îndepărta, însemna că a fost vorbită pentru ea. Dacă, totuși, a ajutat prin prinderea cărnii pe față și împingând-o peste tot, a însemnat că se va căsători cu el. Carnea a fost ținut de părinții miresei și purtat ca o pălărie la ocazii speciale. Dacă totuși soțul a luat un alt iubit, soția ar putea încheia căsătoria alergând cu carnea în piața orașului și strigând: „Cu propria ta carne de vită, eu te resping. Aroo! Aroo! „Dacă un cuplu„ a luat carne de vită ”sau„ a avut o carne de vită ”înseamnă că se ceartă.”

Credem că există o lecție aici – și unele lecții vin cu un râs. Mintea umană urăște vidul. Când cele mai avansate metode de bursă nu pot (sau încă nu au) să găsească răspunsuri definitive, atunci răspunsurile vor fi inventate.

Chec scoateți cărțile noastre despre limba engleză