Naziștii au folosit limbajul codificat și eufemismul pentru a masca acte de teroare, brutalitate, distrugere și crimă. Termenul „Soluție finală” (Endlösung) se referea la planul lor de a anihila poporul evreu. Este clar din Conferința de la Wannsee din ianuarie 1942 că Soluția finală a întrebării evreiești a fost planificată în detaliu meticulos de către oficialii naziști dintr-un număr mare de departamente guvernamentale. Acest lucru nu s-ar fi putut produce fără știrea și aprobarea lui Hitler. Mulți academicieni cred că ordinul pentru uciderea tuturor evreilor nu a fost niciodată scris în scris, ci a fost comunicat verbal de către Hitler liderilor naziști de rang înalt, precum Hermann Göring. După război, Göring a dat dovezi în acest sens la procesul său pentru crime de război și crime împotriva umanității. La sfârșitul lunii iulie 1941, Göring îl autorizase pe Reinhard Heydrich să planifice implementarea unei „soluții complete a problemei evreiești”. Crima în masă a evreilor a fost punctul culminant al unui deceniu de denigrări și persecuții intensificate, sancționate de stat.
În iulie 1941, la o lună după invazia fostei Uniuni Sovietice, Hitler i-a dat lui Heinrich Himmler responsabilitatea de a supraveghea toată securitatea măsuri în zonele nou cucerite ale Uniunii Sovietice. Aceasta include autoritatea de a elimina, prin orice mijloace consideră necesar, orice amenințări percepute la adresa guvernării germane. Himmler i-a trimis rapoarte scrise lui Hitler despre numărul de oameni executați de SS ca „dușmani ai Reichului”, inclusiv numărul de civili evrei uciși de împușcături în masă.