Context: la pacienții cu feocromocitoame sau paraganglioame (PPGLs), colecțiile de urină de 24 de ore pentru metanefrine (uMN) sunt greoaie.

Obiectiv: evaluarea utilității de diagnostic a raporturilor la creatinină a uMN-urilor „spot”.

Metode: Concentrațiile de uMN și metanefrine plasmatice (pMN) au fost măsurate prin HPLC-spectrometrie de masă. Am comparat retrospectiv corelațiile producției de urină 24-h și raportul cu creatinina la specimenele istorice și am evaluat prospectiv urinele spot 24-h și contemporane și, acolo unde este posibil, pMN. Folosind valori transformate în jurnal, am obținut intervale de referință bazate pe vârstă și sex pentru urinele spot. Am folosit multipli ai limitei superioare a normalului (ULN) pentru a compara suprafețele sub curbe (ASC) pentru curbele caracteristice receptor-operator ale componentelor individuale și ale sumei și produsului.

Rezultate: în 3143 de probe de urină de 24 de ore la 2416 pacienți, coeficienții de corelație dintre raporturile și rezultatele metanefrinei, normetanefrinei și 3-metoxitiraminei în urine de 24 de ore au fost de 0,983, 0,905 și respectiv 0,875 . La 96 de pacienți, corelațiile dintre concentrațiile plasmatice, debitul de urină și rapoartele la probele spot au fost similare cu cele pentru debitul brut sau rapoartele la probele de 24 de ore. Dintre cei 160 de pacienți cu PPGL, IC pentru ASC pentru metaboliți individuali s-au suprapus pentru toate cele patru tipuri de măsurare, la fel ca și cei pentru suma multiplelor ULN, deși acestea au fost ușor mai mari (ASC pentru urina spot: 0,838 (0,529-1), plasmă: 0,929 (0,874-0,984) și ieșire: 0,858 (0,764-0,952)).

Concluzii: Raporturile de metanefrine fracționate la creatinină din probele de urină la fața locului par să aibă o putere de diagnostic similară cu alte măsurători. Ușurința colectării urinei la fața locului poate facilita diagnosticul și urmărirea PPGL-urilor prin îmbunătățirea conformității pacientului.