Teoria triarhică a inteligenței a fost dezvoltată de Robert Sternberg și încearcă să explice cum funcționează inteligența la oameni. Sternberg credea că inteligența era mai complexă decât un tip general de informații care o cuprinde, care a fost ideea care a dominat majoritatea teoriilor inteligenței anterioare.
El a propus că inteligența consta în cât de bine o persoană s-a adaptat mediului în schimbare și și-a folosit cunoștințele pentru a modela lumea din jur. Aceasta era o abordare mai cognitivă a teoriei inteligenței decât un punct de vedere comportamentalist. Teoria triarhică a inteligenței își ia numele din cei trei factori despre care Sternberg credea că au construit o „inteligență de succes”.
Primul factor este inteligența componențială, care este de natură analitică și este cât de bună este o persoană la rezolvarea problemelor. Al doilea este inteligența experiențială, care are un scop creativ și se concentrează pe cât de bine o persoană se ocupă de situații noi folosind cunoștințele și abilitățile sale din trecut. Al treilea factor este inteligența practică (descrisă în mod colocvial drept „inteligente de stradă”) și este cât de bine se poate adapta o persoană la schimbările din mediul său.