În Teba, Egipt, mormântul lui Haremhab, datând aproximativ la 1420 î.Hr., arată o imagine a unui om care transporta boluri de ouă de struț și alte ouă mari, probabil cele ale pelicanului ca ofrande.

Cojile de ou de struț au fost folosite ca containere în Africa de Nord încă din mileniul al IV-lea î.Hr. și în cimitirul regal din Ur din mileniul al treilea. Din primul mileniu din vechea civilizație punică, există numeroase exemple de ouă de struț decorate cu desene geometrice pictate pentru a fi folosite ca cupe și boluri. Acestea au fost găsite în Cartagina, Sardinia, Sicilia, Peninsula Iberică și Ibiza. Tradiția utilizării ouălor de struț ca recipiente (uneori decorate) continuă până în prezent în rândul poporului san.

În Evul Mediu, ouăle de struț din Etiopia erau exportate prin portul Bāḍiʿ de pe Marea Roșie. În timpul Renașterii în Europa (secolele XV-XVI d.Hr.), ouăle de struț erau montate în argint ca pahare pentru expunerea în dulapurile de curiozități. Ouăle decorate continuă să fie afișate pe scară largă în bisericile ortodoxe răsăritene, deși simbolismul lor este contestat. Ele pot simboliza Nașterea Fecioarei, deoarece, conform Iov 39: 13-17, struțul își depune ouăle în nisip și uită, așa că sunt clocite doar de soare. Această semnificație poate sta în spatele oului suspendat deasupra Fecioarei Maria în pictura Piero della Francesca Brera Madonna.

În 2020, studiile asupra ouălor de struț decorate din British Museum au arătat că metodele prin care au fost obținute, produsele și tranzacțiile au fost mai complicate decât se imagina anterior. Analiza izotopilor a arătat că ouăle din același sit arheologic provin din locuri diferite. Studiile au sugerat că, mai degrabă decât ouăle depuse de păsări captive, aproape toate au fost cel mai probabil colectate în sălbăticie; o întreprindere potențial periculoasă.

Astăzi, ouăle de struț sunt un aliment special de lux.