Mai multe buletine informative
Eusebius Hieronymus Sophronius, cunoscut din fericire sub numele de Ieronim, a luat o cale giratorie spre a deveni unul dintre cei mai semnificativi traducători biblici ai istoriei. S-a născut în nord-estul Italiei în 345. Până la vârsta de 29 de ani, era un erudit disciplinat și un creștin ascet. Apoi a avut un vis care l-a acuzat că este preocupat de învățarea laică („Ești un adept al lui Cicero”, spunea visul, „nu al lui Hristos”). Așadar, în următorii câțiva ani Ieronim a trăit o viață ascetică în deșertul sirian, studiind și transcriind Scripturile și stăpânind ebraica. El a devenit secretar al Papei Damas în 382, care s-a dovedit a fi întâlnirea sa cu destinul. Când a intrat în slujba lui Damasus, el era probabil cel mai mare cărturar creștin din lume.
Motivație
Pe vremea lui Ieronim, greaca comună, limba Noului Testament, era pe scară largă cunoscut în tot Imperiul Roman. Vechiul Testament a existat, de asemenea, într-o formă populară greacă, Septuaginta, așa că oricine știa greacă avea acces la întreaga Biblie.
Dar unele populații din Imperiu nu știau greacă. Astfel, traducerile timpurii au apărut în diferite limbi, în special în latină (devenind limba standard a Imperiului de Vest), siriac și copt. În ciuda zelului primilor traducători, aceștia nu au întotdeauna o bună cunoaștere a limbii grecești. În curând, multe manuscrise latine vechi, de calitate slabă și adesea diferite între ele, au fost în circulație.
Într-o scrisoare adresată Papei Damas, Ieronim a explicat problema și a propus o soluție: „Dacă trebuie să identificăm credința în textele latine, este pentru adversarii noștri să ne spună care; pentru că există aproape tot atâtea forme de texte pe cât sunt copii. Dacă, pe de altă parte, trebuie să culegem adevărul dintr-o comparație a multora,. ..
Ați ajuns la sfârșitul acestui Previzualizare articol Pentru a continua citirea, abonați-vă acum. Abonații au acces digital complet.
