Există mai multe tipuri diferite de terapie expusă, iar tratamentul va depinde de fiecare caz în parte.

Secțiunile de mai jos vor analiza tipurile de terapie de expunere disponibile și la ce să ne așteptăm de la fiecare.

In vivo

În timpul terapiei de expunere in vivo, o persoană se va confrunta cu o fobie sau situație care provoacă frică sau anxietate în viața reală.

Dacă o persoană are o fobie a păianjenilor, de exemplu, poate lucra treptat la manipularea unui păianjen adevărat.

Imaginal

În timpul terapiei de expunere imaginală, un terapeut va instrui o persoană să-și imagineze în detalii vii situația sau declanșatorul fricii sau anxietății. Aceasta poate fi o abordare eficientă pentru persoanele care se confruntă cu traume, deoarece nu ar fi potrivit să recreeze astfel de evenimente in vivo.

Dacă o persoană are traume anterioare sau PTSD, aceasta poate povesti experiența lor.

Imaginarea sursei de frică sau anxietate într-un cadru sigur, alături de terapia vorbitoare, poate ajuta la reducerea sentimentelor de suferință.

Realitatea virtuală

Unele temeri nu sunt practic pentru ca un terapeut să se replice in vivo. Dacă o persoană are frică de zbor, de exemplu, un terapeut poate stimula experiența zborului folosind tehnologia realității virtuale.

Aceasta expune persoana la o experiență realistă și similară pentru a ajuta la reducerea sentimentelor de frică în asociere cu zborul, de exemplu.

Expunere interoceptivă

Terapie de expunere interoceptivă se concentrează pe crearea de răspunsuri fizice pe care oamenii le asociază cu panica sau suferința. De exemplu, dacă o persoană are tulburări de panică, aceasta poate asocia creșterea ritmului cardiac cu senzația de panică sau pericol.

De exemplu, terapeutul poate instrui o persoană să alerge la fața locului, într-un cadru sigur, pentru a crea senzații fizice similare fără niciun sentiment de pericol.

Terapeutul poate lucra, de asemenea, cu un client pentru a stabili o ierarhie a temerilor sau anxietăților lor. Aceasta înseamnă plasarea scenariilor în ordinea cărora persoana găsește cea mai provocatoare.

Terapeutul poate decide apoi să expună mai întâi persoana la cea mai mică sau cea mai mare frică. Acestea se pot referi la aceste două abordări ca expunere gradată și inundații.

Expunerea gradată înseamnă că oamenii se confruntă mai întâi cu temerile lor cele mai descurajante, înainte de a ajunge treptat la situații mai provocatoare cu timpul. Acest lucru îi poate ajuta pe oameni să-și construiască încrederea de care au nevoie pentru a depăși o teamă mai mare.

De exemplu, dacă o persoană se teme de șerpi, poate începe mai întâi prin a se uita la poze cu șerpi. Acest lucru se poate transforma apoi în a avea un șarpe în camera din spatele geamului și, în cele din urmă, în a ține șarpele.

Inundațiile înseamnă că oamenii încep mai întâi cu expunerea la cea mai provocatoare frică. Acest lucru îi poate ajuta apoi să facă față mai ușor temerilor mai mici.

Este posibil ca oamenii să necesite doar una sau două sesiuni pentru a rezolva o problemă sau pot avea nevoie de un curs mai lung de sesiuni de terapie în curs.

Terapia de expunere prelungită

Terapia de expunere prelungită oferă expunere repetată și implică:

• educație despre simptome și modul în care terapia cu expunere prelungită poate ajuta
• învățarea tehnicilor de respirație pentru a ajuta la controlul sentimentelor de suferință
• expunerea in vivo la scenarii care pot declanșa frică și anxietate – de exemplu, un soldat cu traume anterioare de bombardare la bordul drumului poate începe să conducă pentru a depăși frica
• terapia vorbitoare, în timpul căreia oamenii își amintesc experiențele traumatice cu un terapeut pentru a-i ajuta să dea sens evenimentelor și să reducă gândurile negative.

Terapia de expunere prelungită poate fi utilă pentru persoanele cu PTSD și alte răspunsuri la traume . Ritmul treptat al terapiei cu expunere prelungită poate ajuta oamenii să-și depășească fricile și anxietățile cu timpul.

Tratamentul poate varia în funcție de circumstanțele individului. De exemplu, unele persoane se pot întâlni individual cu un terapeut timp de aproximativ 90 de minute pentru un curs de opt până la 15 ședințe.