Ați văzut un videoclip sau un videoclip care să arate un vulcan în erupție sau un cutremur care zguduie un oraș? Unul dintre lucrurile interesante despre aceste evenimente este că acestea au loc astăzi în același mod în care au avut-o în trecut. Oamenii de știință se uită la evenimentele geologice moderne – fie la fel de bruste ca un cutremur sau la fel de lent ca eroziunea unei văi a râului – pentru a obține o fereastră către evenimentele din trecut. Aceasta este cunoscută sub numele de uniformitarism: ideea că Pământul s-a schimbat întotdeauna în moduri uniforme și că prezentul este cheia trecutului.
Principiul uniformitarismului este esențial pentru înțelegerea istoriei Pământului. Cu toate acestea, înainte de 1830, uniformismul nu era teoria predominantă. Până în acel moment, oamenii de știință au subscris la ideea de catastrofism. Catastrofismul a sugerat că trăsăturile văzute pe suprafața Pământului, cum ar fi munții, au fost formate de schimbări mari sau bruște – sau catastrofe. Atunci când se discută despre clime din trecut, oponenții la uniformitarism pot vorbi despre schimbări fără analogie. Această idee sugerează că anumite comunități sau condiții care au existat în trecut nu pot fi găsite pe Pământ astăzi.
Ideea catastrofismului a fost în cele din urmă contestată pe baza observațiilor și studiilor a doi bărbați – James Hutton și Charles Lyell. Hutton (1726–1797) a fost un fermier și naturalist scoțian. În observațiile sale asupra lumii din jurul său, el a devenit convins că procesele naturale, cum ar fi construirea munte și eroziunea, au avut loc încet în timp, prin forțe geologice care au funcționat de la prima formare a Pământului. În cele din urmă și-a transformat observațiile și ideile în ceea ce a devenit cunoscut sub numele de Principiul uniformitarismului.
Printre oamenii de știință care au fost de acord cu Hutton s-a numărat Charles Lyell. Lyell (1797–1875) a fost geolog scoțian. În 1830, a publicat o carte, Principii de geologie, care a contestat ideea catastrofismului, care era încă teoria dominantă în ciuda lucrărilor lui Hutton. Lyell credea că Hutton avea dreptate cu privire la procesele care se schimbă treptat și care modelează suprafața Pământului. El și-a găsit propriile exemple ale acestor procese în examinarea rocilor și sedimentelor. De exemplu, el a descoperit dovezi că nivelul mării a crescut și a scăzut în trecut, că vulcanii ar putea exista pe stânci mai vechi și că văile se formează încet prin puterea erozională a apei. Eforturile combinate ale lui Lyell și Hutton au devenit fundamentul geologiei moderne.
Charles Darwin, fondatorul biologiei evoluționiste, a privit uniformitarismul drept suport pentru teoria sa despre cum apar noi specii. Și-a dat seama că evoluția vieții a necesitat mari cantități de timp, iar știința geologiei a arătat acum că Pământul era extrem de vechi. Dacă ar fi existat destul timp pentru ca munții să se ridice și să se erodeze, atunci ar fi existat și suficient timp pentru ca milioane de specii să apară și să evolueze în specii noi sau să dispară. Concepțiile științei despre geologie și biologie au intrat într-o nouă zi.