Definiție: subscrierea este una dintre cele mai importante funcții din lumea financiară în care o persoană sau o instituție își asumă riscul asociat unei întreprinderi, o investiție sau un împrumut în locul unei prime. Persoanele care subscriu se găsesc în bănci, asigurări și piețe bursiere.
Nomenclatura „subscriere” a apărut din practica de a lua persoane care iau riscuri să își scrie numele sub riscul total pe care îl asumă în schimbul unei prime specificate în etapele timpurii ale revoluției industriale.
Descriere: În prezent, subscrierea este una dintre funcțiile cheie în lumea financiară și a devenit o disciplină de sine stătătoare.
Subscrierea în asigurări
În lumea asigurărilor, subscriitorii stabiliți dacă o agenție de asigurări ar trebui să își asume riscul de a asigura un client. Aceștia determină riscul și expunerea clienților și, de asemenea, cât de multă asigurare ar trebui acordată unui client, cât ar trebui să plătească pentru aceasta și dacă să ofere sau nu o poliță de asigurare clientului în primul rând. market
Pe piața valorilor mobiliare, subscrierea implică determinarea riscului și prețului unui anumit titlu. Este un proces observat cel mai frecvent în timpul ofertelor publice inițiale, în care băncile de investiții cumpără sau subscriu mai întâi valorile mobiliare ale entității emitente și apoi le vând pe piață. Acest lucru asigură că emitenții garanției pot ridica suma totală a capitalului în timp ce câștigă subscriitorilor o primă în schimbul serviciului.
Investitorii beneficiază foarte mult de procesul de subscriere, deoarece informațiile furnizate de o agenție de subscriere îi pot ajuta să ia o decizie de cumpărare mai informată. Un subscriitor care deține o mare parte din valorile mobiliare ale unei anumite companii sau este producătorul de piață pentru o astfel de garanție asigură lichiditatea de bază pentru securitate și îmbunătățește stabilitatea și distribuția prețurilor.
Subscrierea în sectorul bancar
Subscrieri în sectorul bancar sectorul efectuează operațiunea critică de evaluare a solvabilității unui potențial client și dacă îi oferă sau nu un împrumut. Evaluează istoricul creditului clientului prin evidența financiară anterioară, declarațiile și valoarea garanțiilor furnizate, printre alți parametri.