Sindromul de encefalopatie posterioară reversibilă (PRES)

Sindromul de encefalopatie posterioară reversibilă (PRES) se referă la o tulburare a edemului vasogenic subcortical reversibil în prezența simptomelor neurologice acute până la subacute. Deși fiziopatologia exactă rămâne neclară, disfuncția endotelială este esențială, hipertensiunea fiind cel mai frecvent factor de precipitare. Alți factori declanșatori includ insuficiența renală, sepsisul, tulburările autoimune și utilizarea medicamentelor imunosupresoare sau citotoxice, cum ar fi ciclosporina și tacrolimus. Simptomele se dezvoltă în câteva ore până la câteva zile și includ encefalopatie (variind de la confuzie ușoară, stupoare sau rar la comă) și convulsii, fie tonic-clonice generalizate, fie focale (starea epileptică este mai puțin frecventă). Cefaleea este de obicei plictisitoare, difuză și cu debut treptat. Pot apărea, de asemenea, tulburări vizuale și anume orbire corticală, anopii omonime și neglijare. Rezultatele neuroimagistice din PRES includ edem vasogenic bilateral prezentat în lobii occipitali și parietali. Involuția cerebeloasă și a trunchiului cerebral este, de asemenea, frecventă și în cazuri mai severe, cortexul anterior poate fi afectat. Zonele calcarine și paramediane ale lobului occipital sunt de obicei scutite în PRES și pot ajuta la distincția de infarctul cerebral posterior. Tratamentul se adresează cauzei precipitante, cu utilizarea de agenți antihipertensivi sau retragerea medicamentelor contravenționale. Gestionarea convulsiilor include tratamentul pe termen scurt cu medicamente antiepileptice, care poate fi întrerupt atunci când faza acută a PRES sa rezolvat. Îmbunătățirea clinică se observă de obicei în câteva zile până la săptămâni, dar în cele mai grave forme simptomele nu sunt complet reversibile.1,2