Stresul și acneea: există o conexiune?

De mult timp, medicii au suspectat că stresul agravează acneea, dar dovezile au fost în mare parte anecdotic. În ultimul deceniu, totuși, cercetările au sugerat că medicii ar putea fi pe drumul cel bun.

În 2003, un studiu al Universității Stanford publicat în Arhivele de Dermatologie a constatat că studenții au avut apariția acneei în timpul examene, o perioadă în care au raportat mai mult stres, comparativ cu perioadele fără testare. Cercetătorii au concluzionat că severitatea acneei s-a corelat foarte mult cu stresul în creștere.

Cu toate acestea, oamenii de știință nu știu exact cum stresul agravează acneea. Ei știu că celulele care produc sebum au receptori pentru hormonii stresului, potrivit Garner. Sebul este substanța uleioasă care se amestecă cu celulele moarte ale pielii și bacteriile pentru a înfunda foliculii de păr, ducând la un cos sau chist acneic.

Când o persoană cu acnee se confruntă cu mult stres, „cumva, ei” s-a reglat, „Garner spune despre celulele producătoare de sebum. Acest lucru înseamnă că se produce mai mult ulei pentru a înfunda foliculii de păr pentru a permite formarea mai multor acnee – și pentru a da individului stresat mai mult de ales.

Dar este doar un indiciu, iar mecanismul real rămâne evaziv. Într-un studiu din 2007 al elevilor de liceu din Singapore, cercetătorii de la Școala de Medicină a Universității Wake Forest au constatat, de asemenea, că acneea s-a agravat în timpul examenelor, comparativ cu perioadele cu stres scăzut, cum ar fi pauzele de vară. Studiul a fost publicat într-o revistă medicală suedeză, Acta Derm Venereol.

Acești cercetători au emis ipoteza că creșterea acneei s-ar putea datora nivelurilor mai ridicate de sebum produse în perioadele de stres. Cu toate acestea, au descoperit că stresul psihologic nu a crescut semnificativ producția de sebum la adolescenți, determinându-i să sugereze că acneea legată de stres poate implica alte cauze radiculare.