REZUMATUL STUDIULUI: Evaluarea timpurie vs tardivă a OH la adulții de vârstă mijlocie

Studiul ARIC este un studiu longitudinal, prospectiv, de cohortă, cu aproape 16.000 de adulți urmat din 1987. Juraschek și colab.1 au evaluat momentul optim pentru identificarea OH și asocierea acestuia cu rezultatele clinice adverse de cădere, fractură, sincopă, accident de autovehicule și mortalitate. Cercetătorii au încercat să descopere dacă măsurătorile TA determinate imediat după starea de așteptare prezic evenimente adverse, precum și măsurătorile TA luate mai aproape de 3 minute.

Participanții la studiu au avut vârste cuprinse între 45 și 64 de ani (media 54 de ani), iar 26% erau negri și 54% erau femei. Locuiau în 4 comunități americane diferite. Cercetătorii au exclus pacienții cu evaluări OH lipsă sau alte date relevante despre cohorta sau date istorice, lăsând o cohortă de 11.429 de subiecți.

Ca parte a înscrierii lor în studiul ARIC, subiecților li s-au efectuat măsurători ale TA de 2 până la 5 ori în poziție culcată (90% dintre participanți au avut ≥ 4 măsurători) și după ce au stat în picioare (91% dintre participanți au avut ≥ 4 măsurători) folosind o manșetă BP automată programabilă. Toate cele 5 măsurători ale BP în picioare (luate la o medie de 28, 53, 76, 100 și 116 secunde după starea în picioare) au fost măsurate pentru 7385 din 11.429 (64,6%) participanți. Subiecții au fost întrebați dacă de obicei se amețește când se ridică în picioare.

Cercetătorii au determinat asocierea dintre OH și modificarea posturală a TA sistolică sau modificarea posturală a TA diastolică cu antecedente de amețeli după ce au stat în picioare. De asemenea, au determinat incidența căderilor, fracturilor, sincopei, accidentului de autovehicule și a mortalității printr-o revizuire a spitalizărilor și facturării serviciilor Medicaid și Medicare. Subiecții au fost urmăriți pentru o perioadă mediană de 23 de ani.

Rezultate