Rezumat

Odontoid = O parte asemănătoare cu cea a celui de-al doilea os din gât
Fractură = O ruptură într-un os

O fractură odontoidă de tip II este o ruptură care apare printr-o parte specifică a C2, al doilea os din gât.

Oase ale coloanei vertebrale se numesc vertebre. Osul implicat în fractura odontoidă este a doua vertebră, C2, ridicată în gât. Articulația dintre C2 și vertebra de mai sus, C1, are un interval remarcabil de mișcare. Aceasta este articulația care permite capului să se rotească dintr-o parte în alta, să se îndoaie înainte și să se îndoaie înapoi.

Una dintre caracteristicile unice ale acestei articulații este un cârlig de os numit procesul odontoid (uneori numit tufișuri). Este cam de dimensiunea vârfului unui deget roz. Procesul odontoid se ridică din partea din față a C2 și se încadrează într-o canelură în C1.

Într-o fractură odontoidă, acul de os este rupt. Într-o fractură odontoidă de tip I, doar vârful osului este rupt. Într-o fractură de tip II, cel mai frecvent tip, cuiul este rupt la baza sa. Într-o fractură de tip III, osul este rupt sub baza cuiului.

Unele fracturi sunt considerate stabile, iar altele sunt instabile. Într-o fractură stabilă, osul nu se deplasează din poziția și alinierea anatomică normală. O fractură stabilă se poate „stabili” și vindeca singură. În cazul unei fracturi instabile, osul este mai probabil să se deplaseze în afara poziției și alinierii sale normale. Fracturile de tip II sunt considerate cele mai puțin stabile dintre fracturile odontoidiene. Acest lucru le face cele mai probabile să necesite o intervenție chirurgicală.

Simptome

O fractură care comprimă măduva spinării poate răni fibrele sale delicate. Acest tip de leziune a măduvei spinării se numește mielopatie și poate duce la apariția neurologică simptome precum durere sau amorțeală la spate, picioare și brațe.

Cauze și factori de risc

Fracturile odontoidale de tip II apar atunci când coloana cervicală este hiperflexată (îndoită sever înapoi) sau hiperextensă (îndoit sever înainte). Hiperflexia și hiperextensiunea pot fi cauzate de traume, cum ar fi căderea sau biciul de la un accident de autovehicule.

Vârsta joacă un rol important în incidența fracturilor odontoide – acestea sunt cele mai frecvente tip de fracturi ale coloanei cervicale la pacienții cu vârsta peste 70 de ani. Acest lucru se datorează probabil riscul crescut de căderi la vârstnici, precum și incidența mai mare a osteoporozei (o afecțiune a oaselor slabe și fragile).

Fracturile odontoidale de tip II pot apărea și la pacienții mai tineri, cel mai frecvent ca rezultat al traumei cauzate de un accident de autovehicul.

Teste și diagnostic

Medicul va face un istoric medical complet și va efectua un examen fizic complet.

Dacă se suspectează o fractură odontoidă de tip II, medicul poate comanda următoarele proceduri de diagnostic:

• Raze X – testați că folosește fascicule de energie electromagnetică invizibile pentru a produce imagini de țesuturi interne, oase și organe pe film.
• Imagistica prin rezonanță magnetică (RMN) – o procedură de diagnostic care utilizează o combinație de magneți mari, radiofrecvențe și un computer pentru a produce imagini detaliate ale organelor și structurilor din corp.
• Tomografie computerizată (scanare CT) – o procedură de diagnosticare a imaginii care utilizează o combinație de raze X și tehnologie computerizată pentru a produce imagini detaliate ale corpului. O scanare CT arată imagini detaliate ale oricărei părți a corpului, inclusiv oasele, mușchii, grăsimile și organele. CT-urile sunt mai detaliate decât razele X generale.
• Scanarea osoasă nucleară – o procedură de diagnostic în care o substanță radioactivă este injectată în corp pentru a măsura activitatea în oase . (Cantitatea de radiație este mică – mai mică decât radiația din jumătate dintr-o scanare CT.) Această scanare ajută la identificarea oaselor deteriorate.

Tratamente

Opțiunile de tratament pentru fracturile odontoidale de tip II pot fi nechirurgicale sau chirurgicale. Măsurile nechirurgicale includ imobilizarea, prevenirea sau restricționarea mișcării, într-un guler cervical sau vesta halo.

Chirurgia poate fi necesară dacă fractura a dus la simptome neurologice și / sau coloana vertebrală a devenit instabilă. O opțiune chirurgicală este o procedură numită fixare cu șurub anterior. În timpul acestei proceduri, chirurgul se apropie de vertebră din partea din față a gâtului (o abordare anterioară) și plasează o fixare internă, ca șuruburile, pentru a menține vertebrele în loc în timp ce osul se vindecă.

O altă opțiune este o procedură similară efectuată din partea din spate a gâtului (o abordare posterioară). În timpul acestei proceduri, chirurgul fuzionează C1 și C2, prima și a doua vertebră.

Tratamentul fracturilor stabile odontoidiene rămâne controversat. Chirurgul va stabili cel mai bun tratament pentru fiecare pacient și pentru fiecare situație.

Pregătirea pentru programarea dvs.

Dr. Paul C. McCormick, Michael G. Kaiser, Peter D.Angevine, Alfred T. Ogden, Christopher E. Mandigo, Patrick C. Reid și Richard C. E. Anderson (pediatric) sunt experți în tratarea fracturilor odontoid de tip II. Oricare dintre ele vă poate oferi, de asemenea, o a doua opinie.