Scopul revizuirii: hemoragia intraparenchimală spontană (IPH) este un provocare proeminentă cu care se confruntă la nivel global neurochirurgii, neurologii și intensiviștii. În ultimele decenii, s-au întreprins eforturi de cercetare de bază și clinice cu scopul de a delimita practicile biologice și bazate pe dovezi care vizează scăderea mortalității și optimizarea probabilității unui rezultat funcțional semnificativ pentru pacienții afectați de această afecțiune devastatoare. Aici, autorii revizuiesc abordările medicale și chirurgicale disponibile pentru tratamentul hemoragiei intraparenchimale spontane, identificând domeniile de progres recent și cercetările în curs pentru a delimita domeniul de aplicare și scara IPH așa cum este înțeles și tratat în prezent.
Descoperiri recente: abordările IPH s-au concentrat în general pe stoparea extinderii hemoragiei folosind o serie de abordări. Studiile recente au abordat eficacitatea scăderii rapide a tensiunii arteriale la pacienții hipertensivi cu IPH, cu scăderea rapidă demonstrată a fi sigură și cel puțin parțial eficientă în prevenirea expansiunii hematomului. Sa demonstrat recent că terapia hemostatică cu transfuzie de trombocite la pacienții tratați cu medicamente antiplachetare nu are beneficii și poate fi dăunătoare. Hemostaza cu administrarea complexelor de coagulare nu s-a dovedit a fi eficientă în reducerea expansiunii hematomului sau îmbunătățirea rezultatelor, deși corectarea acestor anomalii cât mai curând posibil rămâne o bună practică până când sunt disponibile date suplimentare. Drenajul ghidat stereotactic al IPH cu hemoragie intraventriculară (IVH) s-a dovedit a fi sigur și pentru a îmbunătăți rezultatele. Cercetările privind noile metode chirurgicale stereotactice au început să fie promițătoare. Pacienții cu IPH trebuie să aibă un diagnostic rapid și precis cu neuroimagistică cu tomografie computerizată (CT) și angiografie cu tomografie computerizată (CTA). Intervențiile timpurii ar trebui să includă controlul hipertensiunii arteriale la o TA sistolică în intervalul de 140 mmHg pentru hemoragii mici fără hipertensiune intracraniană cu beta-blocante sau blocante ale canalelor de calciu, corectarea oricărei coagulopatii dacă este prezentă și evaluarea necesității intervenției chirurgicale. Scorurile IPH și FUNC (Rezultat funcțional la pacienții cu hemoragie intracerebrală primară) ar trebui evaluate. Pacienții trebuie să fie dispuși la o unitate de terapie neurologică dedicată, dacă este disponibilă. Pacienții trebuie monitorizați pentru crize convulsive și probleme de presiune intracraniană. Selectați pacienți, în special cei cu extensie intraventriculară, pot beneficia de evacuarea hematomului cu ventriculostomie sau cateter ghidat stereotactic. Odată stabilizați, pacienții ar trebui să fie reevaluați cu imagistică CT și să primească un control continuu al tensiunii arteriale, edemului cerebral, problemelor ICP și convulsiilor pe măsură ce apar. Scopul îngrijirii pentru majoritatea pacienților este de a recâștiga capacitatea de a primi reabilitare multidisciplinară pentru a optimiza rezultatul funcțional.
