Munții Atlas sunt principala trăsătură geografică a țărilor din Africa de Nord din MAROC, ALGERIA, și TUNISIA. Acestea sunt alcătuite din șase lanțuri montane – Anti-Atlas, Atlasul înalt, Atlasul mediu, Atlasul saharian, Atlasul Tell și Aures – cu platouri și câmpii înalte între ele. Munții se îndreaptă spre nord-est de la coasta atlantică a Marocului până la coasta mediteraneană a Tunisiei pentru aproximativ 1.250 de mile.
Munții Atlas au avut un efect profund asupra climatului, resurselor economice și istoriei umane a Africii de Nord. Separând zonele joase de coastă de deșertul SAHARA din interior, zonele împiedică căldura deșertului să ajungă pe coastă. De asemenea, captează furtunile umede de iarnă care suflă din Oceanul Atlantic și Marea Mediterană, ceea ce provoacă precipitații de-a lungul coastei și împiedică ploaia ajungând în interior. În plus, ninsoarele din munți alimentează râurile și cursurile de apă care udă părțile nordice ale Marocului, Algeriei și Tunisiei. Din aceste motive, districtele nordice sunt mai verzi și mai potrivite agriculturii decât terenurile deșertice plate găsite în alte părți din Africa de Nord și, de-a lungul secolelor, oamenii au ales să se stabilească în aceste zone mai fertile.
Munții Atlas găzduiesc mai multe triburi ale BERBERS, indigene din nord Oameni africani. Datorită izolării lor în Munții Atlas, berberii și-au putut menține limbile și obiceiurile. Mulți dintre ei se întrețin prin cultivarea și creșterea animalelor. Munții „numele provine de la figura mitică greacă Atlas, care purta lumea pe umerii lui. Vechii greci credeau că Atlas trăia printre vârfurile nord-africane. Arabii care s-au stabilit ulterior în regiune numeau munții Jazirat al-Maghrib” insulă din vest ”, din cauza contrastului lor cu deșertul din jur. Astăzi Marocul, Algeria și Tunisia sunt uneori numite MAGHREB sau Maghrib.
