Aproape orice categorie sintactică poate servi ca antecedent la un proform. Următoarele exemple ilustrează o serie de proforme și antecedentele lor. Proformurile sunt cu caractere aldine, iar antecedentele lor sunt subliniate

a. Willy a spus că îi place ciocolata. – Substantiv ca antecedent b. Unchiului meu excentric îi place ciocolata. Le spune tuturor să-i cumpere ciocolată. – Expresia substantivală ca antecedent c. Larry a fost de ajutor, la fel și Kim. – Adjectiv ca antecedent d. A sosit după-amiază, când nimeni nu era acasă. – Frază prepozițională ca antecedent e. Thomas joacă fotbal în parc. Copiii se adună acolo. – Frază prepozițională ca antecedent f. Ajutorii noștri au făcut-o foarte atent și am făcut-o și noi așa. – Expresia adverbului ca antecedent g. Fred lucrează din greu, dar Tom nu face la fel. – Expresia verbală ca antecedent h. Susan minte tot timpul, despre care toată lumea știe. – Întreaga clauză ca antecedent i. Politicienii noștri au fost din nou pandering. Acest lucru îi demotivează pe alegători. – Propoziție întreagă ca antecedent j. Rob este dentist și, ca atare, fixează dinții. – Expresia substantivală ca antecedent k. A sunat cineva care s-a oferit să ajute. Era foarte prietenoasă. – Combinație discontinuă de cuvinte ca antecedent l. De fapt, paragraful a fost verificat de Sam, dar Susan nu a reușit. – Combinație de cuvinte discontinuă ca antecedent

pentru a oferi doar o impresie despre amploarea expresiilor care pot funcționa ca proforme și antecedente. În timp ce proformul stereotip este un pronume, iar antecedentul stereotip este un substantiv sau o sintagmă nominală, aceste exemple demonstrează că majoritatea oricărei categorii sintactice poate servi de fapt ca antecedent la un proform, prin care proformele în sine sunt o grămadă diversă. Ultimele două exemple sunt deosebit de interesante, deoarece arată că unele proforme pot lua chiar și combinații discontinue de cuvinte ca antecedente, adică antecedentele nu sunt constitutive. în propoziții relative. Multe propoziții relative conțin un pronume relativ, iar aceste pronume relative au un antecedent. Propozițiile d și h de mai sus în propoziții relative; proformurile când și care sunt proforme relative.